luni, 24 septembrie 2012

Copilul abandonat


lose.breathîn data de 21.09. la ora 16:52
Cum stai cu depistarea minciunii? ca sa stiu daca iti spun ca mi-a fost dor sau nu. :)

(mesaj adresat de Anca unui "iubit" de pe Triburi...)

Lose.breath e id-ul sub care joacă pe www.triburile.ro Anca Mateiana, din localitatea Potcoava, judeţul Olt. Precizez în fiecare postare identitatea ei pentru ca fiecare articol să poată fi găsit în motoarele de căutare. Deocamdată, singura menţiune pe net despre ea este un articol publicat în mass-media judeţului Olt (vezi http://www.ziare.com/slatina/cultura/andrei-iordache-s-a-inrudit-cu-primarul-din-potcoava-1909698) în care se spune că ea... se căsătoreşte! Articolul are ataşată o fotografie (foto dreapta aici) care o înfăţişează pe Anca gravidă, la starea civilă, semnându-şi alăturarea faţă de soţ.
Când am descoperit acest articol am întrebat-o pe fată care e adevărul, iar ea mi-a răspuns că totul e o minciună şi că acel ziar a scris acea minciună pentru a lovi în tatăl ei care la acea dată era primar în Potcoava.  Totodată mi-a precizat că nu a fost niciodată căsătorită şi nici gravidă! Clar... Mai are rost să vă spun că am crezut-o?

Ulterior însă, vine alt moment... Pe siteul www.triburile.ro primesc un mesaj de pe contul unei prietene de-a ei. Iată mesajul...


w.a.s.p (prietena EI)în data de 07.07. la ora 08:44
Buna dimineata,sunt Andra.Nu am foarte mult timp la dispozitie asa ca o sa incerc sa scriu ce am de spus cat mai repede si cat mai explicit.Anca nu stie ca iti scriu,si vei intelege de ce.
Momentan e in spital,azi'noapte a avut dureri foarte mari si am chemat ambulanta.Se pare ca are un chist pe ovarul stang,o sa intre in operatie mai tarziu.
Dar nu despre asta vroiam sa iti vorbesc. Stiu ca Anca nu ti-a spus,desi am stat de vorba cu ea despre asta seara de seara,de cand mi-a spus ca venim la voi. Am rugat-o sa iti spuna,dar e incapatanata si nici nu a vrut sa auda...are impresia ca tot ce simti tu pentru ea se va termina in momentul in care iti va spune.De data asta situatia s-a schimbat insa,asa ca trebuie sa iti spun eu,pentru ca stiu ce are ea de gand sa faca si nu mi se pare ok.
Cand avea 19 ani si ceva i s-a dat diagnosticul.Ca orice om normal a trecut prin toate starile posibile:negare,furie etc. Pe cand se afla in starea de negare,iesea in cluburi,in fiecare noapte.Eram la bucuresti amandoua,eram in club,era cam 2 noaptea...ea iesise afara sa fumeze si sa se aeriseasca putin,pentru ca inauntru era foarte cald,eu am ramas inauntru.Nu era prima data cand una din noi iesea sa fumeze,si nu era nevoie sa iesim in turma. Acum imi dau palme pentru ca nu am mers cu ea de data aceea...Anca a fost violata.Am gasit'o,pentru ca nu se inorsese si ma ingrijorasem,am gasit'o langa masina,cu hainele rupte,plina de zgarieturi...nu are rost sa iti descriu tabloul. Numai cand imi amintesc imi dau lacrimile. Am dus'o la spital,a ramas acolo cateva zile.I s'a oferit consiliere psihologica,a refuzat'o. A spus la momentul ala ca refuza sa isi dea creierul peste cap doar pentru ca "un dobitoc a profitat ca era singura". Nu a facut plangere pentru ca era inutil.In noaptea aia fusese concert cu nu mai retin exact ce artist,si clubul era plin ochi.
Dar oricat de mult a vrut ea sa uite noaptea aia,din pacate nu s-a putut.Nu ti'a spus niciodata cum de acum nu mai poate sa faca copii? In urma violului Anca a ramas insarcinata.Abia incepuse tratamentele,nu facuse inca sedinte de chimoerapie si in afara cancerului,corpul ei era ca al oricarei femei.Nu a vrut sa auda de avort,desi toti ii spuneam ca atunci cand se va uita la copil,isi va aminti de noaptea aia.Dar ea stia ce stia,vorbise cu medicii,stia ca vor scadea sansele dramatic sa faca un copil mai tarziu,iar ea si-a dorit un copil de la 16 ani.:) L-a pastrat deci,dar ai ei au intervenit.Pentru toata familia ei,conteaza teribil de mult ce spune si crede lumea.Pentru Anca nu a contat niciodata. Bunica ei a intervenit (de atunci o urasc din toata inima) si a spus ca ea nu va accepta niciodata un copil care sa fie conceput in felul asta.I-a convins pe parintii ei sa dea copilul spre adoptie.Anca nu a vrut,dar ai ei au apelat la obisnuitele lor tertipuri.Mama ei are probleme cu inima,nu are voie sa se enerveze sau ceva de genul asta pentru ca risca un infarct. A facut deja cateva.Asa ca mama ei a inceput sa faca urat,sa ii spuna Ancai ca o va baga in mormant daca va pastra copilul,bunica ei la fel,se dadea de ceasul mortii ca va face familia de ras daca va pastra copilul ala etc.Cat timp a fost insarcinata,a stat la bucuresti,inchisa in casa. Pana la urma,a cedat.Pe vremea aia nu era cum si cine e acum.Nu statea dreapta oricate banturi ar fi batut.Asa ca au dat fetita spre adoptie (pentru ca da,Anca a facut o fetita) unei familii bogate iar ai ei au avtu grija ca Anca sa nu isi vada copilul vreodata de atunci.
Parintii adoptivi ai Karlei insa au murit acum 2 luni intr-un accident de masina.Avocatii lor au cautat'o pe Anca,pentru ca oamenii aia nu aveau din pacate alte rude,iar fetita risca sa fie trimisa la serviciile sociale iar apoi integrata intr-un orfelinat. Iti imaginezi ca Anca a refuzat categoric acest lucru,si de data asta a fost destul de puternica cat sa le spuna tuturor alor ei ca daca indrazneste vreunul sa mai ia copilul de langa ea,nu le va fi bine.De data asta,nici bunica ei n'a mai avut tupeul sa comenteze,desi ar fi vrut scorpia...
Momentan Anca se lupta cu avocatii ei pentru a'si redobandi drepturile de mama,la care renunti in momentul in care iti dai copilul spre adoptie.Nu stiu daca ai observat'o mai trista in ultima vreme...
Iti spun astea acum pentru ca ea nu vrea sa o faca,si vrea sa se departeze.Azi dimineata au vorbit avocatii cu tatal ei si i-au spus ca au aranjat ca atata timp cat lupta in instanta continua,fetita va veni sa stea la Anca,ca sa nu fie trimisa la orfelinat. Si Anca crede ca daca iti va spune toate astea,tot ce simti tu pentru ea se va duce dracu.Iar ea nu rezista la respingeri.prefera sa plece fara sa scoata un cuvant decat sa fie respinsa de cineva.
Mai exact,acum ea asteapta sa intre in operatie.Nu'i ceva complicat,dar trebuie facuta altfel ramane cu durerile alea luna de luna.Apoi va veni acasa,luni sau marti,depinde cat de repede se recupereaza,si va incepe sa isi decoreze casa si sa transforme camera de oaspeti din apartamentul ei intr'o camera de copil.Tie nu vrea sa iti spuna nimic.de tine vrea sa se departeze incet,dar sigur,ca sa nu suferi nici tu nici ea.
Daca are dreptate,si tot ce ti'am povestit mai sus chiar te face sa iti schimbi sentimentele fata de ea,spune-mi te rog,si o sa am grija ca ea sa nu stie niciodata ca am vorbit cu tine,si o las sa se departeze cand si cum vrea ea.Daca insa nu are efectul asta asupra ta,la fel te rog spune'mi,ca sa merg sa-i dau una dupa ceafa ca e idioata si sa'i spun ca ti'am povestit.
Stiu ca e mult de digerat,scrie'mi azi...cand poti tu.Multumesc.
Andra.


La mesajul ăsta am răspuns imediat. Pe id-ul "dandanaua" jucam eu...


dandanauaîn data de 07.07. la ora 08:58
deci DA, e un fel de şoc ce mi-ai scris, dar nu unul care să-mi schimbe mie sentimentele faţă de EA! Aş vrea ca Anca să înţeleagă că eu o iubesc! Şi că nu-mi condiţionez iubirea asta nici pentru fapte din prezent nici pt fapte din trecut!
Sper să-şi poată recupera fetiţa dacă asta doreşte! Şi dacă vorbeşti cu ea spune-i că mi-e dor!
În rest, te rog să îmi dai veşti despre starea ei tot timpul, până revine!


Deci, pentru cei care n-au avut răbdarea să citească tot, rezumatul e următorul:
După ce a primit vestea că are cancer, Anca şi-a înecat amarul în cluburi de noapte, destrăbălându-se. Cică într-un astfel de moment, unul din şmecherii de acolo a violat-o. Mă rog, n-a depus plângere, dar a rămas gravidă şi a păstrat copilul. Apoi, tot cică, la insistenţele părinţilor ei a dat copilul spre adopţie la nişte străini de familia ei. Adică, şi-a abandonat pruncul nou-născut, o fetiţă nevinovată, pe nume Karla. 
A trăit apoi doi ani jumate ca şi cum n-a fost mămică pentru o zi, uitându-şi complet copilul şi trăind poveşti amoroase cu nemiluita pe internet, inclusiv cu mine. Acum, cică, şi-l recuperează pentru că părinţii adoptivi au murit...
În fine... În primul rând nu ştiu cât de adevărată este povestea asta. Cunoscându-i acum chipul adevărat, pun sub semnul întrebării TOT ce mi-a povestit, inclusiv povestea cu cancerul! S-ar putea ca articolul acela din presa din Olt să fie adevărat şi ea să se fi "vândut" prin căsătorie vreunui partener politic de-al tatălui ei, sau cine ştie, nu vreau neapărat să speculez. Oricum, din spusele ei reiese că primul copil pe care l-a avut şi l-a abandonat. Nu vreau să spun altceva, dar... eu ştiu că asemenea adopţii se fac pe bani! Pe bani grei! Ştiţi şi voi asta, nu vă spun eu o noutate! Adopţia de gen (de la o mămică ce tocmai a născut) e o mască pentru comerţul cu copii! Familiile înstărite plătesc şi femeile fără inimă îşi vând nou-născuţii! Există, cel puţin la nivel de posibilitate teoretică, varianta ca de fapt Anca să-şi fii vândut copilul! Nu ştiu de ce ar fi făcut-o. Poate... pentru bani, nu?  Pentru bani, azi, multe fete fac o mulţime de lucruri imposibil de închipuit!
Evident, dacă şi-a vândut atunci copilul ea nu va recunoaşte asta niciodată. Iar secretomania cu care se înconjoară nu permite clarificarea situaţiei în toate amănuntele sale pentru a se elimina orice suspiciuni. Nu ştie să cultive o încredere sănătoasă în partenerul de viaţă, pretinde doar încredere oarbă! Asta ţine o vreme, dar când "problemele" se adună este nevoie de mai mult. Nu a înţeles asta niciodată. ..

Eu am doi copii. I-am avut cu două femei diferite. M-am despărţit de ambele femei şi am păstrat EU copiii! Ştiţi că în 99% din cazurile de despărţire în care sunt copii, aceştia rămân la mame. Nu a fost cazul la mine. Eu i-am iubit înainte ca ei să se nască şi i-am iubit apoi tot timpul, până azi şi-i voi iubi mereu! Pentru mine, ca tată, nu există pe lumea asta vreun motiv care să mă poată determina să-mi abandonez copiii, să-i vând sau să-i las, "spre adopţie", altei familii! M-am luptat chiar cu femeile mele ca să rămână copiii la mine şi apoi i-am crescut singur, făcând o grămadă de sacrificii pentru asta. Acum, când anii au trecut şi ei au crescut (au 14 şi respectiv 15 ani) mă uit cu mândrie la ei şi pe mai departe încerc să iau deciziile cele mai bune pentru viitorul lor. De exemplu, în înţelegere cu fosta mea soţie, am decis ca unul din ei, cel mai mic, să-şi continue studiile liceale, de anul acesta încolo, la un colegiu din Madrid pentru că posibilităţile de şcolarizare şi afirmare profesională sunt infinit mai mari şi mai atrăgătoare în Spania decât în România. Dacă totul va fi bine, îl vom transfera şi pe celălalt copil în Madrid (unde trăieşte fosta mea soţie) sau poate în Paris, unde mă voi muta şi eu (am acolo fraţi, plus tatăl meu). În fine...

Să fii părinte e greu... Anca a fugit de asta, din proprie voinţă, dintr-un interes material sau "silită" de familia ei. Nu ştiu, dar ştiu că şi asta este o probă reală a caracterului ei!  Ar trebui să bage capul în pământ şi să se roage ca fiica ei să nu o judece pe viitor, când va creşte şi va înţelege că primii doi ani jumate de viaţă a fost aruncată în braţele unor străini. Ar trebui... multe, dar Anca "mea" are tupeu cu nemiluita. O aştept să facă acum o probă de nervi pentru că - vezi doamne - am îndrăznit să scriu despre asta. Cu mintea ei (inteligentă, dar totuşi limitată) nu va înţelege esenţialul... Păcat. Şi trist...

(va urma)


Niciun comentariu: