Întrebări şi răspunsuri

Întrucât am primit numeroase reacţii după publicarea acestui serial "telenuvelist", multe mesaje, telefoane şi mai ales întrebări mă simt "obligat" să pun în pagină câteva concluzii de final prin care voi încerca să răspund şi întrebărilor care curg justificat.

Lumea, în general, înţelege mai bine aspectele normale, generale de viaţă decât cele devenite deja plictisitoare legate de politică, afaceri etc. Poate tocmai de aceea subiectele de gen, considerate în planul public ca fiind mai "ieftine", sunt mult mai consumate şi comentate decât cele "grele", de viaţă publică. 

În cazul de faţă, lumea "entuziasmată" de conţinutul poveştii descrise pe acest blog pune o serie de întrebări şi ridică o mulţime de "probleme". Voi încerca, pe rând, să lămuresc principalele chestiuni ridicate de cei care m-au contactat, atât cât mă ţine puterea de înţelegere a "fenomenului" pe care tocmai l-am trăit şi încheiat...

De ce nu ne-am întâlnit faţă-n faţă?

Este una din cele mai frecvente întrebări care mi se adresează... Cel mai dureros lucru pentru mine este concluzia trasă de mulţi cititori că dacă ea a tot amânat şi a evitat până la urmă întâlnirea, atitudinea asta ar fi trebuit să-mi deschidă ochii şi să mă clarifice asupra faptului că toată povestea este o minciună! 

Oameni buni, eu nu am putut gândi atunci în termenii ăştia! Dacă veţi citi primele 10-15 materiale de pe acest blog veţi vedea CUM am iubit-o eu pe fata asta! În ACEA iubire nu era loc de suspiciuni şi bănuieli, decât de încredere şi aşteptare. Mergeam pe mâna ei, aşteptam şi chiar dacă întâlnirea reală se tot amâna la infinit eu tot mai credeam în ea şi continuam să aştept! Desigur, putem discuta pe seama naivităţii mele de a iubi în felul acesta, dar asta e o altă poveste. 

Nu ne-am întâlnit pentru că toată această abureală care venea din partea ei avea (pentru ea) farmec doar în aceste condiţii, de comunicare  de la distanţă. Nu ştiu, poate aşa îi plăcea ei să se joace, poate asta era forma ei de divertisment.

Eu am încercat de MULTE ori să o abordez şi să-i propun întâlnirea reală, iar ea răspundea ÎNTOTDEAUNA cu texte de gen "da, şi eu vreau asta, dar nu acum, mai încolo..". 

Cei din jurul meu care au ştiut de derularea poveştii pe tot parcursul ei întortocheat au găsit în atitudinea fetei mai multe explicaţii care pe mine mă "loveau" în moalele capului. "Ea e căsătorită, nu poate pleca de lângă bărbat, doar se distrează, doar amăgeşte, probabil e bolnavă, dar nu de cancer ci de o boală psihică, prietena ei nu există, sunt doar alte conturi ale ei şi joacă pe mai multe "fronturi" etc...". Concluzii de genul acesta primeam eu de la cei care cunoşteau povestea, dar eu, rege în prostia mea, negam, negam şi spuneam "Nu, nimic din ce ziceţi voi nu e adevărat, fata are probleme, astea vor trece şi ne vom întâlni". Acum aţi văzut şi voi cum ne-am întâlnit...

Care e adevărul în legătură cu cancerul Ancăi Mateiana?

Mda, faza cu existenţa acestei boli este una din cele mai comentate laturi ale acestei poveşti. Majoritatea celor care au citit sunt absolut convinşi că boala asta nu există în realitate în viaţa ei şi că toată povestea cu cancerul nu era menită decât să sensibilizeze fraierii care pun botul la îndrăgosteală. Acum, înclin şi eu să cred că totul a fost o poveste... Nu am PROBE, dar diferite elemente care au făcut parte din viaţa noastră pe parcursul ultimilor luni, privite acum cu alţi ochi, mă îndreptăţesc să cred şi eu acest lucru. 

Pornesc de la ultima ei atitudine... Mă gândesc că oricât de negru ai avea sufletul, şi chiar de ai fi întruchiparea Satanei, nu poţi să îţi baţi joc, să ironizezi şi să batjocoreşti bărbatul care a "tras" să ieşi din comă! La câteva zile după ce tu - vezi doamne - eşti "legumă", vie doar prin aparatele medicale, şi după ce acest bărbat îţi scrie rugându-te să revii la viaţă, după ce textele lui îţi sunt citite şi răscitite la ureche în timp ce tu "dormi" ca să îţi mobilizeze voinţa de a trăi şi să-ţi dea putere să revii printre cei care te iubesc, ei bine, cum spuneam, la doar 3-4 zile după acest moment tu îl batjocoreşti pe acel bărbat, râzând de naivitatea lui de a-ţi trimite mesaje "din proprie iniţiativă" şi bucurându-te că-l joci pe degete! Treaba cu batjocura e dovedită prin mesajele ei, pe care le-am postat aici, aşa că nu rămâne decât că faza cu coma şi boala e un fals! Ori, dacă boala şi coma au fost adevărate, atunci sufletul ei e evadat din IAD şi e compilarea celor mai urâte şi nemernice făpturi din "cazanele" de acolo!

Eu n-am văzut niciodată, nimic, care să semene a "probă" sau a realitate în privinţa bolii ei. I-am acordat credit şi încredere "în orb", doar pe baza poveştilor ei. Mă repet, aşa am ştiut eu să iubesc! Aşa am considerat că e "drept", corect şi frumos să iubeşti. Nu să suspectezi mereu, nu să faci investigaţii şi verificări la tot ce îţi spune despre ea persoana iubită. Învăţaţi voi din experienţa asta a mea dacă vreţi, faceţi voi altfel, eu însă, dacă voi mai iubi vreodată (bleah, asta nu se va mai întâmpla) voi iubi la fel! Sau, dacă voi face investigaţii (mai ales... jurnalistice) atunci înseamnă că... mă joc şi eu cumva, nu că iubesc!

Aşadar, nu rămân cu nici o certitudine în această privinţă, decât cu faptul că acum nu mai cred orbeşte povestea ei. Natura mea de ziarist îmi interzice să pun concluzii definitive doar pe bază de suspiciuni şi ÎNCĂ - se pare - nu am "puterea" să mă apuc de investigaţii ca să fac lumină în chestiune. De altfel, acum la ce-ar mai folosi? Doar, eventual, la completarea profilului ei moral (ce cuvânt nepotrivit pentru Anca!). 

Ce va urma?

Nu va urma... nimic! Ea şi-a şters în ultimele 24 de ore conturile pe care le avea pe siteurile unde noi comunicam. În prima fază a "dezvăluirilor" s-a afişat pe acolo cu acelaşi tupeu obraznic, a postat diverse alte mesaje şi comentarii ironice şi batjocoritoare la adresa mea, a produs tot felul de ameninţări şi jigniri şi s-a arătat mai departe extaziată de anturajul de linguşitori perverşi care roiau pe acolo în jurul ei şi cu care se amuza în poveştile ei amoroase. Citez din memorie un astfel de comentariu "semnat" de ea: "Am deja 7 mesaje care-mi spun că sunt perfectă şi că bine ţi-am făcut că te-am sedus şi abandonat". Mda, după asta am venit eu aici şi am lămurit chestiunea cu abandonatul, tot cu probe, nu cu vorbe doar. După ce am arătat cum stă treaba de fapt în realitate tipa s-a retras în tăcere o perioadă. Nu vreau să dau acum mai multe detalii, nici să mai afişez mesaje de-ale ei. Nu vreau să o "distrug", cum spune ea. Vreau doar să lămuresc problema. 

Pasul doi a fost să-şi şteargă conturile de pe care brava în halul ăsta, dezamăgindu-şi astfel fanii sau - eventual - transferându-se cu aceştia pe alte siteuri unde eu nu am cunoştinţă că se destrăbălează. 

În continuare, nu mai există nici o continuare. Va sta probabil ascunsă o vreme, apoi va scoate iar capul în lumea virtuală sub masca altor ID-uri. Eu ştiu cât de mult au însemnat pentru ea aceste socializări virtuale! Stătea non-stop pe aceste siteuri, vorbea non-stop cu tot felul de obsedaţi şi şmecheri. Colecţiona poveşti şi aventuri, se dădea în vânt după complimentări de tot felul etc. Nu va putea sta de-o parte mult timp fără aşa ceva. Da, poate i-am "stricat" o "carieră" internaută pe care ea şi-a construit-o timp de mulţi ani pe aceste id-uri pe care le-am publicat acum, dar ea e capabilă să "renască" din acest punct de vedere oricând, sub alte porecle şi să amăgească mai departe alte şi alte persoane care se vor îndrăgosti de chipul şi mintea ei. 

Cam atât deocamdată cu "lămuririle"... Dacă va mai fi ceva important de spus voi reveni. Deocamdată, acum, am început să-mi văd şi eu de viaţa mea normală, fără ea şi fără toate problemele pe care mi le genera această poveste care mi-a umplut întregul an 2012.