Pe parcursul relaţiei noastre au fost şi momente dificile. Ne-am şi certat. Nu foarte grav, dar suficient de tare încât... la un moment dat să îi spun că o părăsesc! I-am trimis un mesaj pe jocul acela online (www.triburile.ro) în care îi spuneam că nu mai suport minciunile ei şi că o las în lumea ei mizerabilă, să se descurce cum poate. Mi-a răspuns prima oară cu nervi, înjurându-mă. După cum îi e de fapt caracterul. Am hotărât atunci să-i dau o "lecţie". Am "ameninţat-o" că voi face dezvăluiri pe net despre tot caracterul ei murdar (cam ceea ce fac acum). Am lăsat-o aşa, în tensiune unpic. Mai ales că îmi scrisese din nou, înjurându-mă şi mai abitir! :) Apoi, pe un alt blog, am publicat un text de rămas bun, de adio!
Puteţi găsi acel ADIO pe care i l-am spus la următoarea adresă de net, cu data şi ora postării:
http://www.cornelsabou.blogspot.ro/2012/07/iubire-cu-aripi-frante.html
Să reproduc aici textul pentru cei care nu vor intra acolo să citească? hai să-l reproduc, ca să fie clar:
Iubire cu aripi frânte...
Am iubit-o! :)
Da, Cornel, ziaristul "rău" care se luptă cu titanii zilei, cu bogaţii jefuitori ai bugetului ţării, cu candidaţii netrebnici care mereu ies câştigători în lupta cu "binele", Cornel care a învins Guvernul României la CEDO şi care a îndurat ani grei de temniţă grea şi nedreaptă... a fost îndrăgostit de o puştoaică drăguţă foc, de o femeie care l-a (m-a) fascinat! E o poveste scurtă, cu final trist neprogramat, dar autentic. Merită să o amintesc aici pentru că ei, iubitei mele, i-am promis-o! Ea, luată de valul vieţii, a uitat, dar eu nu-mi uit niciodată promisiunile!
Am iubit-o pentru că este... perfectă! :) Da, ştiu, veţi zâmbi! Nu este perfecţiune! Şi asta ştiu. Şi totuşi este! Poartă un nume, are un chip, o adresă, un loc pe planetă în care trăieşte mai mult sau mai puţin fericită, în care speră sau iubeşte în tăcere! Are vise, dorinţe şi aşteptări normale, ca noi toţi. Este perfectă pentru că traversează toate stările autentice de simţire omenească suferind dacă trebuie lovituri, oferind, dacă vrea, nepreţuite sentimente şi... iubire! Căci şi ea m-a iubit!
N-am să-i scriu numele pentru că se fereşte de identitate pe internet! Lumea virtuală e bântuită de obsedaţi care după ce vin pe capul tău îţi pot provoca pe lângă migrene şi alte dureri, de suflet, ce pot fi cu greu după aceea tratate. Dar nu asta contează. Nu identitatea... Contează, din punctul meu de vedere, că ea este reală, dar şi că este uşor de lovit în sensibilitatea ei cea mai mare. Acum, la final de "love story" încerc s-o determin să înveţe să se protejeze mai mult pe viitor! Pentru că altfel va suferi enorm şi va trăi nefericită...
Povestea noastră s-a terminat nu din vina cuiva, a mea sau a ei. Am apreciat la un moment dat că e imposibil să o continuăm fără să acumulăm, amândoi, dureri imense legate de anumite neîmpliniri. N-am ştiut cum să pun STOP! Eu ştiu să iubesc, nu să abandonez iubirea! Dar în acelaşi timp ştiu să apreciez corect care sunt şansele reale de împlinire în iubire. Nu m-am născut ieri, ci acum 40 de ani. Viaţa m-a învăţat cum să trăiesc şi mai ales cum să nu o fac. Încerc măcar acum, pe final de "mandat" terestru, să nu mă mai introduc în poveşti perfecte de iubire care pot avea o desfăşurare imperfectă şi consecinţe nefaste.
Ea e tânără. Are 23 de ani împliniţi de curând. Nu am putut să-i fac vreun cadou pentru că viaţa ne desparte prin geografia locurilor în care trăim. M-a întristat foarte mult ideea că nu pot dărui nimic. A fost momentul în care mi-am dat seama că între a trăi nefericit momentul şi a reveni la realitatea mea concretă fără ea trebuie să aleg a doua cale. Şi am ales-o. Poate vom trăi în altă viaţă, cu alte identităţi, o altă poveste în care să mă pot oferi pe de-antregul, aşa cum sunt şi să fiu acceptat fără condiţia de a mă suporta zilnic singur! Cum să-i spun că nu se poate trăi în doi separat? Cum s-o fac să înţeleagă că o iubire se cere împlinită, nu programată pe secole înainte şi aşteptată? N-am ştiut cum...
M-am retras din frumoasa poveste... Am crezut că o pot face fără să rănesc, dar se pare că m-am înşelat. Am ajuns să împart sufletului cuvintele grele de despărţire primite. M-a durut. Şi atunci mi-am amintit că am mai trăit asta!
Cândva m-am despărţit de o femeie care mi-a fost soţie. Şi ne-am aruncat cuvinte grele la despărţire şi anturajul nostru ne alimenta ura crescându-ne-o la infinit. Şi atunci m-am oprit puţin din tumultul vieţii, m-am gândit... şi i-am transmis soţiei mele că îi voi face cel mai mare rău posibil. Că voi scrie pe blogul meu un material în care voi dezvălui toate aspectele legate de viaţa ei care aparent ar dezavantaja-o şi că va rămâne astfel pe veci expusă public. A amuţit sărăcuţa şi probabil a avut câteva clipe de coşmar. Ştiam că se teme de "talentul" meu de a o expune... Am publicat apoi materialul anunţat, doar că nu era răutatea promisă ci un elegant şi frumos rămas bun, în spiritul iubirii care poate nu ne-a legat cum am fi vrut noi, dar cel puţin ne-a ajutat să ne creştem copiii timp de 10 ani! A fost un moment de şoc pentru ea. L-a traversat cu bine şi aş putea spune că asta ne-a ajutat ulterior să menţinem până azi o PRIETENIE care ne permite să comunicăm ca doi oameni cu scaun la cap, în interesul copiilor. A fost nevoie atunci de acel şoc pentru că altfel nu puteam îngropa securea războiului...
Nu ştiu dacă acum, în cazul iubitei mele "expuse" prezentului, efectul va fi acelaşi. Eu şi ea (spre deosebire de cazul cu fosta mea soţie) nu avem ce împărţi la despărţire decât amintiri. Ştiu însă că din cauza deciziei mele de retragere din poveste EA m-a crezut RĂU, al naibii de rău! Şi n-am putut rezista tentaţiei de a-i alimenta puţin (câteva ore) această idee. Da, eu sunt cel rău care va scrie totul despre tine acum, care te va acuza şi distruge în planul public, bla-bla-bla... Eu sunt cel mai nesimţit, mai ordinar şi mai netrebnic dintre pământeni, care va scrie şi descrie toate intimităţile care au legat şi pot lega doi oameni care se iubesc! Da, sunt!
Teme-te! Nu merit nimic altceva decât teama ta!
Nu contează că sunt aşa într-o viziune deformată de nişte nervi justificaţi... Contează că eu am iubit-o real şi că în realitatea mea nu pot efectiv acţiona decât în spiritul a ceea ce simt! Şi pe cât de sincer am fost în dedicare, pe atât de sincer vreau să rămân în finalul pe care am ales singur să-l joc fără să-l câştig!
Aş vrea să înveţe din asta. Eu nu mai vreau nimic de la ea. I-am spus-o direct la "plecare"... Dar viitoare poveşti de iubire o aşteaptă în viaţa pe care o va trăi. Eu nu voi mai fi acolo ca să mă joc de-a răutatea. Iar lumea, o ştim toţi, e rea cum numai lumea poate fi!
Trăiţi iubirea vieţii voastre şi împliniţi-o! Azi, nu mâine. Mâine nu garantează nimeni că va veni! Iar dacă nu o puteţi trăi azi... nu vă mai amăgiţi. Mergeţi pe drumul vostru. Este mesajul pe care mi l-am dat singur atunci când mi-am dat seama că iubesc incurabil şi că viaţa mă sileşte să-mi trec iubirea la timpul trecut.
Ţi-am spus, iubito, că într-o zi voi prezenta lumii întregi faptul că te iubesc! M-ai rugat să aştept... Mai mult decât finalul poveştii noastre de iubire n-am putut să aştept! :) Iartă-mă pentru lungile ore în care te-am făcut să crezi că sunt răul suprem, că te voi lovi cu răutate în ce te doare mai rău. Poate chiar sunt răul acela! Dacă asta te ajută să-ţi continui viaţa în linişte şi pace, atunci crede asta! Important însă este să înveţi să te protejezi pe viitor! Sper că ai notat asta... :)
Eu pot să trăiesc... şi voi trăi cu bucuria că te-am iubit aşa cum am visat s-o fac! Şi mulţumit că mi-am respectat promisiunile, atât cea de a mărturisii public sentimentul ce ne-a legat cât şi de a fi cel ce sunt până la capăt! Un capăt de drum în iubire şi un început de alt drum în viaţă! Pentru amândoi!
Am încercat să fiu cât de decent se poate în asemenea condiţii. I-am lăsat până şi creditul de "perfecţiune" cu care o gratulam de mult timp. I-am lăsat... tot! N-am vrut decât să plec, atât!
Mi-a scris. Mi-a răspuns. Pe un ton mult mai calm. Şi destul de prietenos. Deşi suferise fata şi chiar postase sub anonimat un comentariu acolo în care îmi reproşa că nu am aşteptat-o la infinit! În fine...
M-au prins remuşcările, regretele... apoi m-a cuprins dorul şi din nou dragostea! Am revenit. Am rediscutat cu ea. Dar ea era deja zăpăcită, nu mai ştia ce vroia! Ne-am programat o întâlnire în Baia Mare. Ea a fixat-o. Apoi tot ea s-a "sucit". Mi-a mărturisit ulterior că n-a avut puterea să stea în faţa mea, că mă iubeşte mult etc...
Am zis... hai să reînodăm povestea! Hai să mai încercăm odată! Ea era ba cu DA în gură ba cu NU ŞTIU! Se bloca la faza cu cancerul. Mi-a cerut să aştept până îşi rezolvă asta. M-a şi sunat. Am zis ok... aştept şi aşteptăm. Şi am aşteptat.
Am continuat să-i scriu. Cu aceiaşi dragoste şi dor. Ea îmi răspundea mai rar, dar tot cu dragoste declarată şi dor mărturisit. Sunt multe mesaje probatoare în acest sens. Vreţi să le postez chiar pe toate? Aştept să nege şi o voi face!
Deci mesajul meu de adio (de mai sus) a fost postat pe data de 29 iulie. Mesajul de mai jos, primit de la ea, vine pe data de 7 august...
| ||||
buna.imi incep mesajul prin a-ti raspunde la intrebarea nepusa...da,si mie imi este ingrozitor de dor de tine.
dupa excursia la cluj,a trebuit sa merg la bucuresti.se pare ca setul al doilea de analize e dat peste cap si medicul de la cluj se simte depasit de situatie. imi astept acum medicul meu,care se intoarce din tara natala ca sa stea la capataiul meu si sa imi explice tot ceea ce medicii de aici se tem sa faca. am inteles si de la tine si de la kami ca vrei sa vii la mine. raspunsul meu este unul negativ.nu pt ca nu vreau sa te vad,ci pentru ca acum sunt in bucuresti,far drumuri la spital de 3 ori pe zi iar in rest vomit sange. cica stresul din ultima perioada si faptul ca am fumat ca un turc nu a facut bine plamanilor mei. nu-mi trebuia o diploma in medicina ca sa stiu si eu asta..in fine.
| ||||
in incheiere,pt mine nu a fost o joaca.poate sunt si am fost prea radicala ca nu am putut ierta.asta nu inseamna insa ca nu te-am iubit sau ca nu mor acum de dorul tauinseamna doar ca am nevoie de timp sa vindec ce-ai stricat tu,si ca iti dau si tie timp sa vindeci ce-am stricat eu. nu voi renunta la tine definitiv corneleu inca sper ca poate vom face sa mearga.imi doresc insa sa imi linistesc toate celelalte aspecte de viata ca sa pot apoi sa ma concentrez pe tine,pe noi,ca sa nu mai repet greselile pe care le-am facut in trecut.
si eu te iubesc puiule:)
Fac acum referire la toate acestea pentru că EA, pe siteul http://www.gamedesire.com, sub id-ul Stop.and.Stare, deja se laudă că mi-a dat papucii, că m-a părăsit, iar eu din cauza asta sunt - vezi doamne - disperat. Hmmm...
Alaltăieri i-am spus din nou că o părăsesc... Eram foarte nervos şi supărat pentru nişte mesaje de destrăbălare erotică pe care i le-am găsit pe contul ei unde aveam parola (ea uitase că eu am parola ei de acolo!). Aşa că i-am spus că o las baltă şi că de data asta chiar voi scrie despre adevăratul ei chip mizerabil.
în data de 22.09. la ora 11:25
Draga mea,
E ultima dată când îţi spun "dragă" şi o fac doar pentru a cinsti amintirile care leagă prezentul ăsta devenit mizerabil de o perioadă în care-mi păreai ruptă din soare.
EU te şterg acum de peste tot unde te am. Vreau să te uit. Pe veci! Nu te mai chinui să-mi răspunzi... Sau înjură-mă dacă asta îţi face bine. Nu-mi mai pasă.
Get the fuck out of my life!
E ultima dată când îţi spun "dragă" şi o fac doar pentru a cinsti amintirile care leagă prezentul ăsta devenit mizerabil de o perioadă în care-mi păreai ruptă din soare.
EU te şterg acum de peste tot unde te am. Vreau să te uit. Pe veci! Nu te mai chinui să-mi răspunzi... Sau înjură-mă dacă asta îţi face bine. Nu-mi mai pasă.
Get the fuck out of my life!
.
Îmi răspunde pe un alt ton extrem de drăgăstos, dar printr-o persoană intermediară, pentru că eu o blocasem la mesaje ca să nu îmi mai poată scrie. Iată mesajul ei...
în data de 22.09. la ora 13:12
te rog trimite-i-l lui cornel,cu toate urarile mele de bine. nu-s injuraturi ori altceva. eu,spre deosbire de el,m-am maturizat in timpul asta. (el m-a blocat,therefore apelez la tine in ideea ca poti fi impartiala 2 de secunde si i-l vei trimite.) merci.
scrie ce doresti Cornel.
da,ti-am dat parola.stiu.sunt curioasa insa de ce ai dorit sa citesti singur mesajele astea in loc sa mi le ceri?:) nici macar nu sunt suparata ca ai intrat pe cont.sunt doar trista ca nu mile-ai cerut mie. ti le-as fi trimis cu draga inima,impreuna cu explicatiile de rigoare,caci pt mine tu nu esti o simpla poveste de amor pe internet.erai,esti si vei fi mai mult.
eu te cunosc,si stiu ce inseamna la tine nervii.e in regula.o sa fiu aici,in cazul in care...te intorci.
Cam acesta de mai sus era mesajul ei pe data de 22.09 (alaltăieri) orele 13:12... Eu îl ignor, dar totuşi o deblochez la mesaje. După încă o noapte de gândire eu aleg să rămân la decizia iniţială. Adică să nu mă mai întorc pentru că deja ştiam, simţeam că Anca mea nu e cea pe care o iubisem eu, ci e doar un drăcuşor cu chip de înger. Am informat-o şi de acest lucru...
în data de 23.09. la ora 09:07
Ştiu că singura chestiune care te interesează e legată strict de publicarea materialului despre care ţi-am vorbit. Voi fi sincer cu tine (cum am fost întotdeauna) şi-ţi voi spune exact ce am decis să fac în chestiunea asta.
Până acuma am scris despre tine extrem de elogios pentru că aşa te vedeam, aşa simţeam. Aşa voi face şi de acum încolo! Voi fi acelaşi bărbat autentic în simţire şi acţiune! Nu cunoşti tu genul...
Deci, voi scrie despre tine în continuare, pe acel blog special, şi te voi descrie aşa cum te văd ACUM, aşa cum te înţeleg acum, aşa cum simt acum. Nu aveam în plan să-ţi trec acolo numere de telefon sau mail (cum ai spus tu) ci doar numele tău exact! Atât! Acum, dacă dai căutare pe net după numele tău nu găseşti nimic, decât articolul cu starea civilă. Pe viitor, la o asemenea căutare vor fi găsite imediat materialele mele. Pentru că vor fi mai multe! Pentru că voi repovesti "aventura" noastră din noua perspectivă, a batjocurii şi minciunii cu care m-ai categorisit din plin pe parcursul acestor luni.
Mi-ai spus că nu vei citi! Foarte bine! De data asta nu pentru tine voi scrie! Ci pentru ceilalţi, care te cunosc sau care te vor cunoaşte!
Până acuma am scris despre tine extrem de elogios pentru că aşa te vedeam, aşa simţeam. Aşa voi face şi de acum încolo! Voi fi acelaşi bărbat autentic în simţire şi acţiune! Nu cunoşti tu genul...
Deci, voi scrie despre tine în continuare, pe acel blog special, şi te voi descrie aşa cum te văd ACUM, aşa cum te înţeleg acum, aşa cum simt acum. Nu aveam în plan să-ţi trec acolo numere de telefon sau mail (cum ai spus tu) ci doar numele tău exact! Atât! Acum, dacă dai căutare pe net după numele tău nu găseşti nimic, decât articolul cu starea civilă. Pe viitor, la o asemenea căutare vor fi găsite imediat materialele mele. Pentru că vor fi mai multe! Pentru că voi repovesti "aventura" noastră din noua perspectivă, a batjocurii şi minciunii cu care m-ai categorisit din plin pe parcursul acestor luni.
Mi-ai spus că nu vei citi! Foarte bine! De data asta nu pentru tine voi scrie! Ci pentru ceilalţi, care te cunosc sau care te vor cunoaşte!
După acest moment am început publicarea articolelor de dezvăluiri pe acest blog...
ACUM, pe siteul http://www.gamedesire.com, pentru a-şi salva imaginea de mireasă, a început să posteze acolo texte prin care spune că eu sunt disperat pentru că m-a părăsit şi că de aceea scriu eu despre ea...
Nu mai spun nimic. Vă las pe voi să judecaţi. Nu mi se pare greu! :)
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu