Madam în cauză s-a specializat în ultimii 5 ani în poveşti de iubire pe internet. Cunosc personal (din spusele ei, dar şi din verificări proprii) foarte multe cazuri concrete, cu nume şi prenume (id-uri pe diverse siteuri) unde aceasta a avut sau are iubiti. Cu fiecare în parte trăieşte separat câte o poveste, cu fiecare are dialoguri nesfârşite, prin mesaje sau telefon, cu fiecare face planuri de măritiş sau întâlnire, partide de sex etc... Treaba aiurea e că multe asemenea jocuri de-ale ei au sfârşit tragic! Şi vorbesc acuma strict din ceea ce-mi povestea ea!
După cum am spus deja, un asemenea "fraier" a murit pentru ea. Dacă "povestea" e adevărată, ea s-a internat la un moment dat în spital, a avut nevoie de sânge, iar el a venit să-i doneze. Dar s-o las pe ea să povestească...
în data de 22.06. la ora 13:27
ti-am povestit franturi despre tipul cu care am fost.cel care a murit.nu-mi amintesc sa iti povestesc tot,poate si pentru ca moartea lui nu a fost petru mine un lucru pe care sa il accept usor. de atunci m-am schimbat pe alocuri...
l-am cunoscut cand eram mai micuta.nu l-am placut din prima,el pe mine in schimb am aflat dupa ce am ajuns impreuna ca da. eram impreuna cand am aflat ca sunt bolnava. evident,eu am reactionat asa cum stii deja ca as fi reactionat.am incercat sa ma indepartez,pentru ca inca sunt de parere ca nu trebuie sa ii implici in ceva atat de urat precum o boala ca a mea pe oamenii la care tii. el nu m-a lasat sa o fac insa. am refuzat sa il vad sau sa-i mai raspund la telefoane cam 2-3 luni. in timpul asta eu am vizitat toti medicii oncologi din bucuresti si nu numai,apoi am plecat afara sa cer o alta parere in viena. el m-a asteptat in tot timpul asta...pana cand nu a mai vrut sa astepte. a aflat de la o prietena foarte buna din bucuresti,colega de facultate cu mine unde sunt. tipa ma tinea la curent cu ce mai e pe la facultate,imi trimitea cursurile pe mail...eu repet,earm in viena.faceam al 100-lea set de analize...m-am trezit cu el acolo.in camera de spital.mi-a spus foarte clar ca nu va mai pleca de langa mine,si s-a tinut de cuvant.n-a plecat cu voia lui.
am terminat cu analizele acolo,iar apoi m-am intors in tara. a vrut sa locuiesc cu el,am refuzat.cu toate astea,tot ne petreceam zilele impreuna,ori la mine ori la el.a durat cateva luni,in care s-a straduit din rasputeri sa ma faca sa uit de boala. parintii lui aveau o firma de constructii,in tara lor natala,pentru ca tipul nu era roman. el lucra acolo,ca...hmm,nu-mi mai amintesc ce.dar putea lucra din tara de aici,nu era nevoie sa mearga acolo.pana intr-o zi,cand a primit un telefon de la ai lui sa mearga acasa,pentru ca urma sa aiba o sedinta foarte importanta.tatal lui dorea sa se retraga de la conducerea firmei si sa i-o lase lui pe maini. a lipsit 2 saptamani,cat a durat sa faca toate hartiile necesare pentru asta. intre timp,eu am facut primul stop respirator dintr-un lung sir ce a urmat perioadei aleia,si am fost internata. nu am vrut sa il sun sa il anunt,pentru ca stiam ca s-ar fi intors intr-o clipa si ar fi lasat balta totul.iar eu stiam cat de important e asta pt parintii lui,asa ca am decis sa nu il caut sa-i spun. apoi,a urmat o perioada de 2 zile in care am vomitat foarte mult sange.cumva,tumoarea mea se extindea cu repeziciune,tratamentul nu mai functiona. faceam transfuzii de sange de cateva ori pe zi,pentru ca eu il eliminam pe al meu intr-un ritm alert.
tipa de care am spus mai sus,colega de la facultate a decis sa il sune sa ii spuna,pt ca la momentul respectiv doctorii spuneau ca nu ma pot tine in viata in ritmul asta. nu era normal si logi sa fac atatea transfuzii,pentru ca organismul meu incepea sa nu mai tolereze atata sange strain. prin urmare,toata lumea se astepta,in fiecare seara,sa nu mai fiu acolo dimineata. asa ca l-a sunat. evident,el a lasat totul in grija parintilor si a venit la mine. aveam aceeasi grupa de sange,iar dupa cum poate stii,in spitalele romanesti nu gasesti nimic din ce ai nevoie.epuizasem deja cam toate resursele de A2. el s-a oferit sa imi doneze sange. si a donat mult prea mult,impotriva sfaturilor medicului. a trebuit sa intre intr-o operatie de urgenta,pentru ca se pare,desi eu nu stiam,ca avea o problema la inima,ceva cu o valva...in fine. donand atata sange,inima lui nu prea avea ce sa pompeze si asta i-a afectat-o si mai tare. a intrat in operatie,a murit pe masa.
l-am cunoscut cand eram mai micuta.nu l-am placut din prima,el pe mine in schimb am aflat dupa ce am ajuns impreuna ca da. eram impreuna cand am aflat ca sunt bolnava. evident,eu am reactionat asa cum stii deja ca as fi reactionat.am incercat sa ma indepartez,pentru ca inca sunt de parere ca nu trebuie sa ii implici in ceva atat de urat precum o boala ca a mea pe oamenii la care tii. el nu m-a lasat sa o fac insa. am refuzat sa il vad sau sa-i mai raspund la telefoane cam 2-3 luni. in timpul asta eu am vizitat toti medicii oncologi din bucuresti si nu numai,apoi am plecat afara sa cer o alta parere in viena. el m-a asteptat in tot timpul asta...pana cand nu a mai vrut sa astepte. a aflat de la o prietena foarte buna din bucuresti,colega de facultate cu mine unde sunt. tipa ma tinea la curent cu ce mai e pe la facultate,imi trimitea cursurile pe mail...eu repet,earm in viena.faceam al 100-lea set de analize...m-am trezit cu el acolo.in camera de spital.mi-a spus foarte clar ca nu va mai pleca de langa mine,si s-a tinut de cuvant.n-a plecat cu voia lui.
am terminat cu analizele acolo,iar apoi m-am intors in tara. a vrut sa locuiesc cu el,am refuzat.cu toate astea,tot ne petreceam zilele impreuna,ori la mine ori la el.a durat cateva luni,in care s-a straduit din rasputeri sa ma faca sa uit de boala. parintii lui aveau o firma de constructii,in tara lor natala,pentru ca tipul nu era roman. el lucra acolo,ca...hmm,nu-mi mai amintesc ce.dar putea lucra din tara de aici,nu era nevoie sa mearga acolo.pana intr-o zi,cand a primit un telefon de la ai lui sa mearga acasa,pentru ca urma sa aiba o sedinta foarte importanta.tatal lui dorea sa se retraga de la conducerea firmei si sa i-o lase lui pe maini. a lipsit 2 saptamani,cat a durat sa faca toate hartiile necesare pentru asta. intre timp,eu am facut primul stop respirator dintr-un lung sir ce a urmat perioadei aleia,si am fost internata. nu am vrut sa il sun sa il anunt,pentru ca stiam ca s-ar fi intors intr-o clipa si ar fi lasat balta totul.iar eu stiam cat de important e asta pt parintii lui,asa ca am decis sa nu il caut sa-i spun. apoi,a urmat o perioada de 2 zile in care am vomitat foarte mult sange.cumva,tumoarea mea se extindea cu repeziciune,tratamentul nu mai functiona. faceam transfuzii de sange de cateva ori pe zi,pentru ca eu il eliminam pe al meu intr-un ritm alert.
tipa de care am spus mai sus,colega de la facultate a decis sa il sune sa ii spuna,pt ca la momentul respectiv doctorii spuneau ca nu ma pot tine in viata in ritmul asta. nu era normal si logi sa fac atatea transfuzii,pentru ca organismul meu incepea sa nu mai tolereze atata sange strain. prin urmare,toata lumea se astepta,in fiecare seara,sa nu mai fiu acolo dimineata. asa ca l-a sunat. evident,el a lasat totul in grija parintilor si a venit la mine. aveam aceeasi grupa de sange,iar dupa cum poate stii,in spitalele romanesti nu gasesti nimic din ce ai nevoie.epuizasem deja cam toate resursele de A2. el s-a oferit sa imi doneze sange. si a donat mult prea mult,impotriva sfaturilor medicului. a trebuit sa intre intr-o operatie de urgenta,pentru ca se pare,desi eu nu stiam,ca avea o problema la inima,ceva cu o valva...in fine. donand atata sange,inima lui nu prea avea ce sa pompeze si asta i-a afectat-o si mai tare. a intrat in operatie,a murit pe masa.
Ok, asta s-a întâmplat atunci. Pe parcurs, până recent, am mai discutat foarte puţin pe acest subiect şi doar la iniţiativa ei.
Recent, am avut un schimb de mesaje în care încercam să ne lămurim dacă mai continuăm sau nu povestea noastră. Ea avea anumite rezerve spunând că nu ştie dacă mai este capabilă să ducă în spate, cu tot ce înseamnă asta, o relaţie serioasă. Şi a făcut o trimitere la tipul de mai sus!
Mesajul acesta mi l-a trimis pe alt site unde noi ne întâlneam, http://www.gamedesire.com, unde ea are id-ul Stop.and.Stare...
| Trimis de: | Stop.and.Stare |
| Data: | 03.09.2012, 17:26 |
Stiu sa iubesc. Doar ca nu pot sa o arat. Am ajuns sa iubesc doar de 2 ori in viata. Primul a murit. Pe al doilea l-am alungat de langa mine pt ca nu pot,nu sunt facuta sa am o relatie. Poate sunt mult prea "damaged" ca sa mai am toate caracteristicile unui om normal. Pot sa iubesc. Am facut-o din tot sufletul,de 2 ori. Sunt convinsa insa ca,si de nu murea,as fi sfarsit prin a-l alunga si pe el.
Dincolo de orice posibilă "duşmănie" sau "ură" (ea îşi urăşte foştii iubiţi, chiar a recunoscut cândva asta) problemele astea ale ei de a relaţiona serios cu un bărbat, chiar dacă sunt REALE (şi aici nu suspectez deloc faptul că în mesajul de mai sus m-ar fi minţit!) produc daune ireparabile din cauză că ea, inconştientă fiind de faptul că nu poate duce o relaţie se implică totuşi în multe asemenea "proiecte" serioase şi dă peste cap viaţa celor care cred în ea şi-o iubesc. Sigur, are momente de filosofie internă când realizează că nu este capabilă să întemeieze şi să menţină o relaţie serioasă (cum a fost acest moment, când mi-a scris mesajul de mai sus), dar imediat uită şi porneşte apoi o altă relaţie "serioasă" plină de iubire "mare" de tot! Tipul ăsta de mai sus a murit din cauza asta şi a murit pentru o fată care oricum l-ar fi părăsit dacă trăia mai departe!
Un alt exemplu, pe care mi l-a povestit tot ea a sfârşit de asemenea tragic. A avut o relaţie (tot "serioasă") cu un alt tip cu care de asemenea făcuse planuri măreţe de viitor cu toate alea (căsătorii, copii etc). Normal că orice om... normal când trăieşte aşa ceva îşi dă viaţa peste cap şi îşi face tot felul de idei, speranţe, planuri etc. Ei bine, fata noastră mi-a mărturisit că la un moment dat pur şi simplu s-a... plictisit de tip şi i-a spus brusc că... "gata, de azi nu mai suntem împreună pt că m-am plictisit!". Apoi a plecat şi nu i-a mai răspuns tipului nici la telefon şi l-a evitat pe toate căile posibile. Drept urmare, omul şi-a tăiat venele şi a fost salvat de la moarte de sora sa care a venit tocmai atunci la el şi l-a dus la spital... Singurul "compromis" pe care l-a acceptat Anca a fost (la insistenţele rudelor bărbatului) să meargă la spital la el şi să-l "ajute" (vorbindu-i calm şi atent) să îşi revină şi să nu mai încerce să se sinucidă.
În fine, poveştile ei amoroase sunt multe. Toate au avut un sfârşit oarecum tragic, chiar dacă nu e vorba de fiecare dată de sânge vărsat. În toate ideea a fost aceiaşi. Promitea TOT, de la Ana la Caiafa, şi apoi abandona TOT, brusc şi fără explicaţii. Cei mai mulţi, din păcate, erau prea slabi sau moi ca să reacţioneze cumva. Rămnâneau în spate plângând, privindu-i îndelung pozele şi altele de gen. Ea însă, de a doua zi chiar, începea altă poveste trasă la indigo cu cea pe care tocmai o încheiase...
Din această cauză am hotărât ca EU să pun piciorul în prag scriind aceste texte. Am fost şi eu derutat o vreme pentru că nu înţelegeam tot acest comportament oscilant al ei, dar m-am lămurit până la urmă. De îndată ce m-am lămurit n-am mai stat pe gânduri. O asemenea tipă, fără conştiinţă şi fără suflet nu merită să mai fie protejată de anonimat şi să-şi mai permită la nesfârşit aemenea tragedii. Cu sau fără voia ei, cu sau fără nervi şi ură şi altele de gen, va fi nevoită acum să-şi mai ascundă din porniri şi să trăiască mai calculat şi poate mai... normal!
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu